Cum stă treaba cu socialismul, egalitatea și munca


Unora, socialismul le întunecă gândirea.
Din păcate, din punct de vedere economic, socialismul este falimentar. Socialismul are o singură calitate, sună bine până îl pui în practică.
Luatul de la bogați (sau de la cei care muncesc) pentru a da la săraci (sau celor care nu vor să muncească) nu generează bunăstare decât pe o perioadă scurtă de timp. În condițiile în care 74% dintre români cred că impozitul unic este incorect; 73% dintre români cred că bogații ar trebui să plătească impozite mai mari iar 66% cred că bogații au obligația de a-i ajuta pe cei săraci, în timp ce 59% cred că bogații au obligația de a face acte de caritate; 66% sînt de acord ca statul să dea mai mulți bani pentru ajutorarea săracilor iar 31% nu sînt de acord, este clar că ceva este putred în mintea multor co-naționali.
Mă folosesc de o exemplificare care am primit-o pe mail.

Un profesor de economie de la un colegiu a declarat că nu a picat vreodată pe cineva la examen, dar a picat odată o grupă întreagă. Acea clasă a insistat că socialismul este funcţional şi că nimeni nu ar trebui să fie sărac şi nimeni bogat, toată lumea ar trebui să fie egală!

Profesorul le-a spus, “OK, vom face în grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Se va face media tuturor notelor, şi fiecare va primi aceeaşi notă, astfel încât niciunul nu va pica şi niciunul nu va primi nota 10.”

După primul test, notele au fost adunate şi împărţite la numărul de studenţi, şi toţi au primit un 8. Studenţii care au studiat intens au fost supăraţi, dar cei care au învăţat mai puţin au fost bucuroşi peste măsură.
Cum cel de-al doilea test se apropia, studenţii care studiaseră puţin au învăţat şi mai puţin, iar cei care studiaseră mai intens şi-au spus că şi ei vor o “pomană”, aşa încât şi ei au studiat mai puţin. Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit.

Când a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4. Notele nu au fost crescătoare deoarece au apărut certurile, acuzaţiile, ura şi nimeni nu a vrut să înveţe pentru beneficiul altuia. Spre marea surpriză a tuturor studenţilor, toţi au picat. Profesorul le-a spus că socialismul va pica în final deoarece, atunci când recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar când statul nu mai acordă acea recompensă, nimeni nu va încerca sau va vrea să aibă succes. Nu putea fi o explicaţie mai simplă.

“Nu se poate legifera ca săracul să fie liber, iar bogatul în afara libertăţii. Ceea ce primeşte o persoană, fără a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la rândul său, nu primeşte pentru ceea ce a muncit.
Statul nu poate da cuiva ceva, fără să fi luat mai înainte de la altcineva.
Când jumătate din populaţie vede că poate să nu muncească, pentru că cealaltă jumătate va avea grijă de ea şi când jumătatea care a muncit realizează că nu are sens să mai muncească, pentru că alţii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, prietene, acesta este sfârsitul oricărei naţiuni. Nu poţi multiplica bogăţia divizând-o.”.

Putem în schimb recrea acel mediu social al cetățeanului demn, integru, responsabil, ce-și respectă tradiția dar și țara urmașilor săi, creator de bunăstare. Iar asta înseamnă un stat construit pe principii de dreapta.

Posted in , , , , , , . Bookmark the permalink. RSS feed for this post.

2 Responses to Cum stă treaba cu socialismul, egalitatea și munca

Un produs Blogger.

Search

Swedish Greys - a WordPress theme from Nordic Themepark. Converted by LiteThemes.com.